 |
| "The Train" by Andy Pulmer |
Watching them I see myself. Fearful, patient like in an almost abandoned station; the train will surely come, they don't know when, what happens here, ephemeral like the rest.
Maybe that`s why we invented dances, so we can dance while we wait, maybe that's why we created music so we can have something to dance to, let's see the world through art, through the eyes of dices thrown on tarot cards while sipping from a cup of coffee in the morning light.
There`s no such thing as depth, there are only surface cuts in varying degrees, yet they believe they've seen the deepest depths.
Privindu-i mă văd pe mine. Temători, răbdători ca într-o gară aproape abandonată; trenul cu siguranță vine, ei nu știu când, ce se-ntâmplă aici, efemer ca restul.
Poate de aceea am inventat dansul, să dansăm cât așteptăm, poate de aceea am creat muzica, să avem pe ce dansa, să vedem lumea prin artă, prin ochii zarurilor aruncate pe cărți de tarot la o ceașcă de cafea.
Nu există profunzime, există doar tăieturi pe suprafată mai adânci sau mai fine însă ei se cred în adâncimi.
1 comment:
Sarbatorile Pascale sa te gaseasca in familie si sa traieste iubirea de cuplu si de cei dragi, la maxim.
Paste Fericit!
Post a Comment