Late Night Post #4

Josh Garrells - Resistance

We, the ones that choose not to dance their dance choose to be alive, through our resistance let's be free and liberate.

Noi, cei care alegem să nu intrăm în hora lor să alegem să fim vii, prin rezistența noastră să fim liberi și să eliberăm. 

 کسانی که رقصیدن رقص انها انتخاب نمی کنیم زنده بودن انتخاب می کنیم بواسطه مخالفت ازاد هستیم و ازاد کردن

---

Now it seems more then ever that the human mind became a precious target for various groups, there's a great weight on your shoulders, it's the need for you to free yourself. Even if inertia continues to liberate people from their constraining minds which seems to have followed us like a shadow, at least in Europe and it's colonies, obstacles stop most people somewhere in the middle. Partially awakened they have an incomplete understanding of events and so can easily fall in the traps of a world built on illusions. My intention is not to throw dirt on religions and philosophies because these are our keys to the cells, it may be a paradox for some, but our freedom lies within them. All we have to change in our mind is the way in which it functions, we must give her the power to search, search for a way.

Recent events and the reactions people had to them made me think of how low the level of perception is for the population of the world. I'm talking about the perception of life, the exoteric and esoteric aspects of it. Surprisingly, the people consider educated have not escaped this plague or maybe they're just cowards.

Two people however instantly come to mind as heroes in their own ways, Chomsky and Hawking. God bless them, even if, ironically, they don't believe.

---

Acum parcă mai mult ca oricând mintea umană a devenit o țintă prețioasă a diferitelor grupuri, asupra umerilor tăi se află o mare povară, e obligația de a te elibera. Însă chiar dacă există o inerție în eliberarea oamenilor de gândirea constrângătoare ce parcă ne-a urmărit ca o umbră, cel puțin în Europa și în coloniile ei, obstacolele îi opresc pe mulți la jumătatea drumului. Parțial treziți din somnul lor, ei înțeleg lucrurile pe jumătate și pot cădea ușor în capcanele unei lumi ridicată din iluzii. Intenția mea nu este să arunc în religii și filosofii cu noroi fiindcă, paradoxal pentru unii, eliberarea noastră se găsește în ele. Tot ce trebuie să schimbăm în mintea noastră este modul în care ea funcționează, să îi dăm acesteia curiozitatea și libertatea să caute.

Evenimente recente și reacția publicului la ele m-au făcut să mă gândesc în mod serios la nivelul îngrozitor de scăzut al percepției pe care populația lumii o posedă. Este vorba de o percepție a vieții, a exteriorului și al interiorului nostru și în mod surprinzător, cei pe care îi considerăm elită intelectuală nu au niciun cuvând de spus, sunt oare ignoranți sau sunt doar lași?

Totuși, un interviu cu Cristian Tudor Popescu m-a făcut să-l apreciez cum nu credeam vreodată, există și speranță.

Passing Thought: Path

You've traded your chains for handcuffs and now you pride yourself to others while they look at you with envy, there is a way for all of us however few have the courage to walk their untraveled path.

Ți-ai schimbat lanțurile pentru cătușe, bucuros le porți prin mulțime și mulțimea te invidiază, există o cale pentru toți însă puțini au curajul să meargă pe un drum neumblat.

زنجیرهایی تو از دستبندهای سرد تبدیل کرده ای. سربلند می شوی وآنها حسادت می کنند. یک راه برای همه مردم است اما چند از آنها تجاعت دارند روی راه آنها بروند

Finished reading "Thus Spoke Zarathustra", including the daunting forth part.  Assimilating the text was harder then I anticipated mainly because I approached the work with distrust (a distrust on my apparent understanding of it) based on the long tradition of misunderstanding Nietzsche with special attention to the idea of "Overman", as it might of been obvious, and to Nietzsche's perception of humans with their society and culture.

Late Night Post #3

"The Train" by Andy Pulmer

"Remembrance" by Delerium, "Karma" 1994

Watching them I see myself. Fearful, patient like in an almost abandoned station; the train will surely come, they don't know when, what happens here, ephemeral like the rest.

Maybe that`s why we invented dances, so we can dance while we wait, maybe that's why we created music so we can have something to dance to, let's see the world through art, through the eyes of dices thrown on tarot cards while sipping from a cup of coffee in the morning light.

There`s no such thing as depth, there are only surface cuts in varying degrees, yet they believe they've seen the deepest depths.

---

Privindu-i mă văd pe mine. Temători, răbdători ca într-o gară aproape abandonată; trenul cu siguranță vine, ei nu știu când, ce se-ntâmplă aici, efemer ca restul.

Poate de aceea am inventat dansul, să dansăm cât așteptăm, poate de aceea am creat muzica, să avem pe ce dansa, să vedem lumea prin artă, prin ochii zarurilor aruncate pe cărți de tarot la o ceașcă de cafea.

Nu există profunzime, există doar tăieturi pe suprafată mai adânci sau mai fine însă ei se cred în adâncimi.