Through clouds,
victorious faces gather.
This white fog that
grew between us
from yesterday is our
home and solitude.
Crows in white tall trees are trembling
and yellow leafs are scattered by winds.
Not listening? To the
ground with you!
A carpet of illusions,
fragments of dreams
you laid under our
feet. Hyenas, I'll tell you
From today, fear will no longer be.
Printre nori se ivesc fețe
de învingători
Această ceață alburie
ce ne separă
de ieri ne este casă,
beznă și pustiu.
Ciorile din copac
cutremurându-se și
vântul spulberând
frunze îngălbenite,
Nu ne ascultați? La
pământ cu voi!
Un covor de iluzii, de
cioburi de vise
ați așternut sub noi.
Hienelor, vă spun
de azi temeri și frici
nu mai sunt.
I wrote this on my way home from work a few days ago and translated it into English today. I won't explain my thoughts behind the poem because it would be redundant, there is however a small note to make, from time to time we should garner the courage to jump ahead of ourselves because the forces that want to keep us still must be overcome.