Passing Thought: Path

You've traded your chains for handcuffs and now you pride yourself to others while they look at you with envy, there is a way for all of us however few have the courage to walk their untraveled path.

Ți-ai schimbat lanțurile pentru cătușe, bucuros le porți prin mulțime și mulțimea te invidiază, există o cale pentru toți însă puțini au curajul să meargă pe un drum neumblat.

زنجیرهایی تو از دستبندهای سرد تبدیل کرده ای. سربلند می شوی وآنها حسادت می کنند. یک راه برای همه مردم است اما چند از آنها تجاعت دارند روی راه آنها بروند

Finished reading "Thus Spoke Zarathustra", including the daunting forth part.  Assimilating the text was harder then I anticipated mainly because I approached the work with distrust (a distrust on my apparent understanding of it) based on the long tradition of misunderstanding Nietzsche with special attention to the idea of "Overman", as it might of been obvious, and to Nietzsche's perception of humans with their society and culture.

Late Night Post #3

"The Train" by Andy Pulmer

"Remembrance" by Delerium, "Karma" 1994

Watching them I see myself. Fearful, patient like in an almost abandoned station; the train will surely come, they don't know when, what happens here, ephemeral like the rest.

Maybe that`s why we invented dances, so we can dance while we wait, maybe that's why we created music so we can have something to dance to, let's see the world through art, through the eyes of dices thrown on tarot cards while sipping from a cup of coffee in the morning light.

There`s no such thing as depth, there are only surface cuts in varying degrees, yet they believe they've seen the deepest depths.

---

Privindu-i mă văd pe mine. Temători, răbdători ca într-o gară aproape abandonată; trenul cu siguranță vine, ei nu știu când, ce se-ntâmplă aici, efemer ca restul.

Poate de aceea am inventat dansul, să dansăm cât așteptăm, poate de aceea am creat muzica, să avem pe ce dansa, să vedem lumea prin artă, prin ochii zarurilor aruncate pe cărți de tarot la o ceașcă de cafea.

Nu există profunzime, există doar tăieturi pe suprafată mai adânci sau mai fine însă ei se cred în adâncimi.