America's decission to ellect Trump as their new president created an interesting and intriguing wave of anti-trump supporters around Europe. The situation in Romania is the one I tried to examine and in doing so I managed to outline the two most important ellements that draged down the country since the fall of communism in Eastern Europe, corruption and lack of education. The ~elite~ of the country was not capable to withstand the tempations of taking easy and unearned money in exchange for factories they had no desire (and knowledge) to modernize and make competitive. The state, the biggest buyer, began choosing products form outside because the ones signing the contracts for these products got some easy money that way. The other ellement is the educated young and urban people who are most often educated fools mainly because of the way the system devolved.
* firefly. meaning "licurici" in romanian is the name given to the USA because of the perception in mass-media and on the streets that decissions taken by politicians here are in fact dictated by the United States.
Privesc cu amuzament elanul mediatic ”trumpofobic” din România, similar cu cel din State dacă păstrăm proporțiile (motivele sunt în totalitate altele), și încerc să identific cauzele acestui fenoment. Dacă în sfera rețelelor de socializare lucrurile sunt mai simple, de regulă se generează trenduri iar ”voința de like” (și de integrare) generează un ”frenzy”, un comportament de gașcă, în audio-vizual apar liderii de opinie, fiecare cu propria părere categorică (privite în ansamblu aceste păreri au direcția ”trumpofobică” reprodusă printr-un număr variat de stiluri). Neo-liberalii și neo-conservatorii s-au unit în contextul alegerilor din 2016 în momentul în care au văzut că cineva perceput ca fiind din afara sistemului riscă să le fractureze planurile. În ce măsură Trump are dorința și capacitatea de a capitaliza valul de antipatie îndreptat spre ”establishment” rămâne de văzut fiindcă până și în propriul său partid sunt voci care îl reneagă.
Situația României este una delicată însă nu datorită alegerilor din 8 noiembrie ci datorită contextelor istorice, geografice, politice și economice. Oricine știe că aici se întâlnesc interese, Statul Islamic ne privește ca pe un pământ musulman, Rușii ne privesc ca pe o oaie neagră, Europa de Vest ne vede ca pe un popor de hoți și criminali iar Americanii ne consideră ca pe restul, un loc unde la nevoie pot să ridice o bază militară. Însă de ce este presa din România atât de traumatizată de victoria republicanilor (Partidul Republican a câștigat și majoritatea în Congres). Răspunsul sincer și direct este că pot dispărea banii, nu în presă ci în mediile politice și economice. Pot dispărea sprijinul politic și cel financiar acordat de licurici protejaților iar asta periclitează întregul sistem corupt din România. Punctul de cotitură care simbolizează revenirea noastră printre țările libere (1989) reprezintă și marcajul de unde începem să numărăm cu minus. Nu vreau să spun că toată corupția din țară provine de acolo, Rușii și-au urmat propriile interese în tot acest timp, la fel și marile state din UE.
Vreau să fac aici o paralelă, cam trasă de păr, cu situația economiilor africane. România după 1990 avea o bază industrială solidă însă ne lipseau tehnologiile, eficiența și calitatea și desigur banii. După ce sistemul de cooperare economică între statele comuniste a căzut și perspectiva pieței libere s-a ivit un număr de aspecte au fost observate: nu aveam directori competenți și capabili să înțeleagă economia de piață și să vândă; dacă nu vinzi nu produci bani iar pentru a menține întreprinderea împrumuți bani; procesul de privatizare este inițiat la recomandarea statelor capitaliste, fabricile sunt date aproape gratis fiindcă sunt falimentare și findcă directorii și cei din conducere primesc o bună parte din bani ca mită; așa apar mulți îmbogățiți de carton, proști, incompetenți și lacomi. Cazul african este diferit, acolo nu există lucruri ce pot fi privatizate, se lucrează în schimb cu ajutoare financiare pentru dezvoltare, dacă vin bani pentru o școală cu 4 săli de clasă se construiește una cu o singură sală sau două dar fără acoperiș iar restul întră în buzunarele ierarhiei de putere pentru a finanța forțele armate sau garda de corp privată.
Cine sunt oamenii clanului Bush-Clinton-Obama la noi? În mare parte toți politicienii de vârf, de ce? Fiindcă anii căderii cortinei de fier (și al retragerii influenței rusești) au fost anii președinției lui George H. W. Bush, anii în care în România puteai face bani ușor (de regulă nu prin muncă) și cei care doreau sau aveau nevoie de bani erau dispuși să facă orice, de aici fenomenul corupției care încă este foarte puternic dar și imensele derapaje morale (ilegale și inumane). Era visul oricărui român, mai ales cel scos din foamete, să aibă stilul de viață opulent din Dallas, mulți se mulțumeau cu pălării de cowboy, alții primeau mită în schimbul unor afaceri dezavantajoase pentru stat. ”Elita” noastră politică s-a construit prin corupție de către oameni care nu aveau nicio intenție să construiască o societate post-comunistă ci să-și construiască un statut financiar, o stabilitate materială propriei familii.
Un alt aspect pe care îl consider important este existența și dezvoltarea unei pături de proști educați. În România școala este pentru vasta majoritate o glumă de neînțeles însă orice prost visează să-și acopere frustrările cu ceva, există și un proverb pe tema asta (dacă îl știți răspundeți în rubrica de comentarii). Au apărut diplome primite fără merit, au apărut profesori corupți, a apărut un sistem care produce greșeli. Un prost cu acte este mult mai ușor de influențat, mult mai arogant, mult mai guraliv, mai eficient. Recomandarea mea este să citiți variat, să gândiți în context și în ansamblu, să nu săriți la concluzii și să vă îndoiți de propriile capacități până la proba contrarie. În plan politic și social ce înseamnă această pătură de proști educați, să-i numim tineri frumoși și liberi fiindcă vanitatea și ”libertatea” cognitivă sunt epitetele perfecte. Sunt predispuși la influențe externe (externe lor nu neapărat externe țării), nu au piloni centrali de conștiință, vor integrare cu orice preț într-un grup cu estetică activă și de forță. Trendurile exact în aceste grupuri apar și se propagă.
În cadrul acestui articol nu am urmărit o discuție pe tema efectelor geopolitice ale viitoarei președinții Trump ci am dorit, pornind de la exemplul american, să prezint și să explic situația României.
Privesc cu amuzament elanul mediatic ”trumpofobic” din România, similar cu cel din State dacă păstrăm proporțiile (motivele sunt în totalitate altele), și încerc să identific cauzele acestui fenoment. Dacă în sfera rețelelor de socializare lucrurile sunt mai simple, de regulă se generează trenduri iar ”voința de like” (și de integrare) generează un ”frenzy”, un comportament de gașcă, în audio-vizual apar liderii de opinie, fiecare cu propria părere categorică (privite în ansamblu aceste păreri au direcția ”trumpofobică” reprodusă printr-un număr variat de stiluri). Neo-liberalii și neo-conservatorii s-au unit în contextul alegerilor din 2016 în momentul în care au văzut că cineva perceput ca fiind din afara sistemului riscă să le fractureze planurile. În ce măsură Trump are dorința și capacitatea de a capitaliza valul de antipatie îndreptat spre ”establishment” rămâne de văzut fiindcă până și în propriul său partid sunt voci care îl reneagă.
Situația României este una delicată însă nu datorită alegerilor din 8 noiembrie ci datorită contextelor istorice, geografice, politice și economice. Oricine știe că aici se întâlnesc interese, Statul Islamic ne privește ca pe un pământ musulman, Rușii ne privesc ca pe o oaie neagră, Europa de Vest ne vede ca pe un popor de hoți și criminali iar Americanii ne consideră ca pe restul, un loc unde la nevoie pot să ridice o bază militară. Însă de ce este presa din România atât de traumatizată de victoria republicanilor (Partidul Republican a câștigat și majoritatea în Congres). Răspunsul sincer și direct este că pot dispărea banii, nu în presă ci în mediile politice și economice. Pot dispărea sprijinul politic și cel financiar acordat de licurici protejaților iar asta periclitează întregul sistem corupt din România. Punctul de cotitură care simbolizează revenirea noastră printre țările libere (1989) reprezintă și marcajul de unde începem să numărăm cu minus. Nu vreau să spun că toată corupția din țară provine de acolo, Rușii și-au urmat propriile interese în tot acest timp, la fel și marile state din UE.
Vreau să fac aici o paralelă, cam trasă de păr, cu situația economiilor africane. România după 1990 avea o bază industrială solidă însă ne lipseau tehnologiile, eficiența și calitatea și desigur banii. După ce sistemul de cooperare economică între statele comuniste a căzut și perspectiva pieței libere s-a ivit un număr de aspecte au fost observate: nu aveam directori competenți și capabili să înțeleagă economia de piață și să vândă; dacă nu vinzi nu produci bani iar pentru a menține întreprinderea împrumuți bani; procesul de privatizare este inițiat la recomandarea statelor capitaliste, fabricile sunt date aproape gratis fiindcă sunt falimentare și findcă directorii și cei din conducere primesc o bună parte din bani ca mită; așa apar mulți îmbogățiți de carton, proști, incompetenți și lacomi. Cazul african este diferit, acolo nu există lucruri ce pot fi privatizate, se lucrează în schimb cu ajutoare financiare pentru dezvoltare, dacă vin bani pentru o școală cu 4 săli de clasă se construiește una cu o singură sală sau două dar fără acoperiș iar restul întră în buzunarele ierarhiei de putere pentru a finanța forțele armate sau garda de corp privată.
Cine sunt oamenii clanului Bush-Clinton-Obama la noi? În mare parte toți politicienii de vârf, de ce? Fiindcă anii căderii cortinei de fier (și al retragerii influenței rusești) au fost anii președinției lui George H. W. Bush, anii în care în România puteai face bani ușor (de regulă nu prin muncă) și cei care doreau sau aveau nevoie de bani erau dispuși să facă orice, de aici fenomenul corupției care încă este foarte puternic dar și imensele derapaje morale (ilegale și inumane). Era visul oricărui român, mai ales cel scos din foamete, să aibă stilul de viață opulent din Dallas, mulți se mulțumeau cu pălării de cowboy, alții primeau mită în schimbul unor afaceri dezavantajoase pentru stat. ”Elita” noastră politică s-a construit prin corupție de către oameni care nu aveau nicio intenție să construiască o societate post-comunistă ci să-și construiască un statut financiar, o stabilitate materială propriei familii.
Un alt aspect pe care îl consider important este existența și dezvoltarea unei pături de proști educați. În România școala este pentru vasta majoritate o glumă de neînțeles însă orice prost visează să-și acopere frustrările cu ceva, există și un proverb pe tema asta (dacă îl știți răspundeți în rubrica de comentarii). Au apărut diplome primite fără merit, au apărut profesori corupți, a apărut un sistem care produce greșeli. Un prost cu acte este mult mai ușor de influențat, mult mai arogant, mult mai guraliv, mai eficient. Recomandarea mea este să citiți variat, să gândiți în context și în ansamblu, să nu săriți la concluzii și să vă îndoiți de propriile capacități până la proba contrarie. În plan politic și social ce înseamnă această pătură de proști educați, să-i numim tineri frumoși și liberi fiindcă vanitatea și ”libertatea” cognitivă sunt epitetele perfecte. Sunt predispuși la influențe externe (externe lor nu neapărat externe țării), nu au piloni centrali de conștiință, vor integrare cu orice preț într-un grup cu estetică activă și de forță. Trendurile exact în aceste grupuri apar și se propagă.
În cadrul acestui articol nu am urmărit o discuție pe tema efectelor geopolitice ale viitoarei președinții Trump ci am dorit, pornind de la exemplul american, să prezint și să explic situația României.
No comments:
Post a Comment